- învârtí
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. în- vârtésc/învấrt, imperf. 3 sg. învârteá; conj.prez.3sg.şipl. învârteáscã/învấrtã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
învârtí
Look at other dictionaries:
învârti — ÎNVÂRTÍ, învârtesc, vb. IV. 1. tranz. refl. şi intranz. A (se) mişca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mişcare de rotaţie; a (se) roti, a (se) răsuci. ♢ expr. (refl.) A se învârti casa (sau locul, pământul) cu… … Dicționar Român
răsuci — RĂSUCÍ, răsucésc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităţilor sale. ♦ A învârti un fir textil în jurul lui însuşi şi în aceeaşi direcţie, pentru a l face mai rezistent. ♦ A reuni două sau… … Dicționar Român
suci — SUCÍ, sucesc, vb. IV. 1. tranz. A răsuci un fir, o fibră textilă etc., pentru a i da o rezistenţă mai mare sau pentru a confecţiona anumite obiecte. ♦ tranz. şi refl. A (se) înfăşura, a (se) încolăci. 2. tranz. A da unui obiect o mişcare de… … Dicționar Român
învârteală — ÎNVÂRTEÁLĂ, învârteli, s.f. 1. Învârtire, întoarcere, răsucire. 2. (fam.; mai ales la pl.) Manevră (necinstită) folosită pentru obţinerea unor profituri (individuale). Învârti + suf. eală. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNVÂRTEÁLĂ … Dicționar Român
roti — ROTÍ, rotésc, vb. IV. 1. refl. A se mişca descriind cercuri. 2. tranz. A efectua o rotaţie. ♦ refl. (pop.) A dansa mişcându se în cerc. ♢ tranz. Rotesc hora. 3. refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vârtejuri. 4. refl. A se învârti împrejurul cuiva … Dicționar Român
întoarce — ÎNTOÁRCE, întórc, vb. III. I. 1. refl. şi tranz. A se înapoia2 sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni2 sau a face să revină. ♦ tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦… … Dicționar Român
învoalbe — ÎNVOÁLBE vb. v. învârteji, învolbura, zbate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime învoálbe vb., ind. prez. 1 sg. învólb; conj. prez. 3 sg. şi … Dicționar Român
învârtecuş — ÎNVÂRTECÚŞ, (2) învârtecuşuri, s.n. 1. (În sintagma) Ineluş învârtecuş = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găseşte un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [var.: (reg.)… … Dicționar Român
învârtit — ÎNVÂRTÍT1 s.n. Faptul de a (se) învârti; învârtire. – v. învârti. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNVÂRTÍT2, Ă învârtiţi, te, adj., subst. 1. adj. Înfăşurat, răsucit. 2. s.m. fig. ( … Dicționar Român
învârtitură — ÎNVÂRTITÚRĂ, învârtituri, s.f. 1. Faptul de a (se) învârti; mişcare în cerc, învârtire. ♦ (pop.) Întorsătură, cotitură. 2. fig. Manevră, şiretlic. – Învârti + suf. tură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNVÂRTITÚRĂ s. 1. v. rotaţie … Dicționar Român
